Q: Şefa, dacă eşti chefless, cum poţi să ai un titlu de “live life to the fullest?”
A: Până şi oamenii care se plictisesc pentru că nu găsesc ceva de făcut pe măsura lor îşi dau seama că trebuie să îşi trăiască viaţa şi să nu hiberneze în faţa calculatorului 24/7, 365/366. Chefless pentru că sunt multe chestii pe care le faci fără să vrei tu neapărat, dar trebuie să le faci, live life to the fullest pentru celelalte lucruri care merită menţionate.
Q: Cât mai durează concursul Game of Thrones?
A: durează până pe 21 mai şi trebuie să am multe comentarii. Nu cât de multe, cât mai multe. Fiecare comentariu valorează 5 puncte, dar dacă aceeaşi persoană dă 20, se punctează doar primul. Pe această cale îmi cer scuze că v-am spamat pe facebook, cu bună, bună, dă-mi şi mie un comentariu, scrie “bafta”, scrie ce îţi trece prin cap. Vă mulţumesc pentru susţinere şi pentru o grămadă de views.
Q (fictivă): pe unde te mai pot găsi?
A: mă găseşti pe Twitter, Tumblr, Facebook. O să îmi updatez pagina de About me în curând, că nu mi se mai potriveşte. UPDATE: Done.
Dacă mai aveţi vreo întrebare, feel free to ask.
Like this:
De prima carte din seria Game of Thrones am scris aici. Uite că s-a ivit un concurs organizat de Nemira , pe Westeros (ţinutul pe care se desfăşoară acţiunea în GoT), unde poţi câştiga seria de cărţi Game of Thrones. De ce vreau să le câştig? Pentru că:
- am citit deja primele 2 volume (împrumutate de prin părţi) ;
- nu am bani momentan să mi le cumpăr pe toate;
- deşi cărţile sunt monstruos de mari, reuşesc să le termin într-o săptămână (tocmai am terminat al doilea volum şi îl vreau pe al treilea!!!)
- îmi place serialul GoT (deşi mă enervez că nu se respectă în totalitate cartea, cel puţin în volumul doi)
- LE VREAU pentru colecţia mea şi pentru a le arăta strănepoţilor mei cărţi cu adevărat tari (+ Harry Potter şi Jocurile Foamei)
E de ajuns? 
Ok, pentru asta trebuie să scriu pe blog, să fac puzzle-ul, aşa că uite-l:
+ print screen-urile editate cu maestrul Paint:
Acum, tot ce mai trebuie să fac e să câştig, so, wish me luck!
(oh, şi lăsaţi cât mai multe comentarii, pretty please!)
P.S.: cred ca voi face o pagină separată GoT-
Se da urmatoarea situatie: mama pleaca in alta tara, pentru a trimite mai multi bani acasa, neavand un venit care sa le asigure toate conditiile, sau sunt nemultumiti de traiul pe care il duc. Tatal ramane “de paza”. Ce se intampla cu copilul?
1. Evolueaza fara sa fie impiedicat de nimic, pentru ca familia e mai prospera acum, tatal se ingrijeste de educatia lui si totul merge pe roate;
2. Se depraveaza, pentru ca are impresia ca nimanui nu ii mai pasa de ceea ce face, sau autoritatea parintelui cu care a ramas e sub 0 si poate face ce vrea.
In cazul ca ramane cu o matusa, este si mai rau: daca nu e crescut ok, ori o sa fie prost de bubuie, crezandu-se zeul tuturor, ori o sa inceapa cu tot felul de furtisaguri si tot asa.
Ce te faci in conditiile in care mama pleaca in alta tara, copilul pleaca la facultate in alta tara, iar tatal ramane acasa?
Se mai intampla ceva? Mai poate exista o familie? Familia ofera mai multe functii: socializare, afectiune, protectie si tot asa. Practic, odata ce familia incepe sa aiba membrii lipsa, si functiile pe care le indeplinea nu vor mai functiona la fel, sau chiar deloc.
Ok, copilul pleaca la facultate in alta tara, poate se stabileste acolo si isi face viata. El isi poate intemeia o alta familie, e randul lui sa se “impuieze” (yep, reproducerea e alta functie a familiei). Dar daca o familie deja formata, cu nu stiu cati ani vechime, se destrama? Si de ce? Doar pentru a avea mai mult decat inainte… Intr-un fel poti intelege asta, ca na, tot timpul vrei ce e mai bun, dar un sacrificiu de genul asta e prea mare. Fie ii muti pe toti treptat, fie… Stai acasa.
Am i right?
Banii nu te vor face mai fericit daca esti departe de familie. Plus, neincrederea: daca celalalt isi va gasi pe cineva si tot asa.
Cred ca mi-am demonstrat parerea cat mai ok, sa o inteleaga toata lumea.
P.S.: post scris din autobuz, like a boss.
Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti un profesor destul de bine vazut intr-un liceu, te pricepi foarte bine la materia pe care o predai DAR!!! Intarzii mereu la ore, predai mult fara sa discuti, daca nu ai chef de ora le dai bastarzilor ori cateva exercitii, ori vreun citat dubios, dai teste cu cerinte pe care le iei de pe net si…practic, toti de urasc.
Cine reuseste sa se puna bine cu tine, perfect, cine nu…ghinionul lui.
Nu pot sa accept faptul ca deseori poti fi ascultat pentru ca ai o camasa in dungi, pentru ca ai stat cu capul nu stiu cum sau ai parul afro. Pe langa asta, daca raspunzi bine sa nu fie chiar bine pentru ca, ei bine, profa nu te place.
Ok, merge odata, de doua ori, tot anul scolar, dar cand e vorba de o lucrare importanta pentru elev, pentru media lui, sa nu ramana corigent, sau pentru viitorul lui: vreun atestat, un proiect sau alte chestii, nu il depunctezi ca asa vrea muschiul tau!!! Il depunctezi pentru ca merita , nu pentru ca asa ti s-a sculat tie! Daca elevul e de 10, nu ii dai 9 ca ai mancat tu gogosi in timp ce il ascultai, te-ai inecat si ai zis ca pentru asta ii dai 9!!!
Invatamantul asta de rahat suge pentru ca e mult prea mult subiectivism. Notele trebuie sa se ia pe merit, nu pentru ca mama lu’ mama lu’ tata e regina Angliei, sau pentru ca nu iti place tie ce fata are ala. Daca favorizezi sau nu dai note pe drept, nu inteleg de ce mai esti profesor! (trecem peste faze ca nu predai calumea, nu stii sa explici, esti prost de bubui si nu esti capabil sa accepti si o alta parere, din partea elevului.)
Nu dai nota pentru lungimea parului sau pentru lipsa de uniforma, sau pentru ca esti pe ciclu sau esti NF.
The end.
P.S.: post publicat de pe telefon.
Like this:
Nu am mai vorbit de foarte mult timp de pisicile mele pe blog, dar recuperez acum. Phoebe prin august 2011 a făcut doi puiuţi: unul alb ca ea, şi unul alb cu pete negre. Pe cel cu pete l-am dat, pe cel alb l-am păstrat, crezând că îl vom da… dar a rămas tot cu noi până la urmă.
Spre deosebire de Phoebe, care e scorţoasă şi vine să o mângâi numai când are ea chef, şi dacă o iei în braţe îşi înfige ghearele în tine, Miţu (ohoh, condamnaţi-mă pentru că nu i-am găsit un nume suficient de inteligent) este iubitor şi toarce non-stop (când e cu mine, că pe mine mă iubeşte cel mai mult) şi e mai prostălău, aşa, în comparaţie cu Phoebe, care e cea mai deşteaptă pisică ever.
Ei bine, acum, pe lângă faptul că are hormoni băiatu’, adică pipi-ul lui pute, are şi o nouă prietenă! Bine, el iubeşte natura foarte mult şi stă în mini-grădină cu orele, uitându-se la gâze, prăjindu-se la soare şi aşa. Când se întunecă, iese la iveala prietena lui care este… ei bine, o broscuţă! 
Îmi tot zicea mama că Miţu are o broscuţă şi se tot joacă cu ea, că sunt prieteni foarte buni şi tot aşa, dar eu nu credeam. Până azi, când l-am strigat pe Miţu, şi el părea foarte atent, dau să-l culeg şi în momentul ăla – SLOW MOTION – trece o broască prin faţa mea. Am ţipat şi am fugit şiii am închis uşa şi m-am baricadat în casă. Ştiu, sunt o divă.
Acum a intrat în casă şi trebuie să-l spăl pe bot, ugh!
Like this:
De multe ori mi-am pus întrebarea dacă eu reacţionez normal. Mă cert ce mă cert, apoi încep să râd – mai ales când celălalt e în apogeul crizei de nervi. De ce? Pentru că eu am scăpat de stres, de problema care mă deranja, aşa că apoi încerc să îl calmez pe celălalt, să nu i se umfle venele sau mai ştiu eu ce.
Eu văd cearta ca un moment în care te de-stresezi, elimini tot ce e rău printr-o discuţie pe voci ţipate sau calme, după caz. După o ceartă sunt fericită pentru că am scăpat de o chestie, de o problemă: simplul fapt că am spus-o mă ajută foarte mult şi din momentul ăla nu mai am nicio problemă.
Pe de altă parte, alte persoane (de exemplu Ionie ) nu sunt aşa. Dacă mă bufneşte râsul în timp ce ne certăm, nu e deloc ok, şi mă stăpânesc cât pot. Eu nu râd pentru că mă cred mare şmecheră, ci pentru că totul e ok cu mine de acum încolo. Dar la el de abia atunci începe stresul, ceea ce nu e ok, aşa că după ce eu sunt bine spre foarte fericită, încerc să îl calmez şi pe el. Ei bine, ăla e punctul în care rezolvăm problema.
Eu iau foc imediat, dar la fel de repede mă şi calmez, pe când el se enervează greu, dar se calmează la fel de greu. Voi cum sunteţi?
Momentan nu sunt gata să aberez despre o chestie la care m-am gândit, aşa că o să vorbesc de o chestie mai lejeră, să spun aşa.
Cum arată o petrecere la care te simţi bine?
În primul rând, oricât de sofisticat te-ai îmbrăca sau orice pantofi cu tocuri cu un număr infinit de centiemtri, trebuie să fii comod! Asta, desigur, dacă nu vrei ca pe la 10 noaptea să te plângi deja că te dor picioarele, că te strânge nu ştiu ce, şi să pierzi o noapte de fun, fun, fun!
În al doilea rând, asigură-te că ai luat un cadou frumos (în cazul în care te duci la o petrecere de ziua cuiva) sau dacă se pun bani în comun pentru un cadou de grup. Atenţie, însă, poate nu se mai ia cadoul de grup şi i-ai luat doar o chestie micuţă. Data viitoare fii mai atent!
Nu te îmbăta din primele 30 de minute – ratezi toată distracţia. E mai bine să bei moderat, să mănânci şi ceva între 2 tequila şi o vodkă. Plus, gândeşte-te că cineva tot va trebui să aibă grijă de tine şi îi strici şi lui noaptea, nu numai ţie. Şi nu cred că vrei să ţi se povestească cum ai borât în trei toalete şi ai început să plângi pe umărul chelnerului.
Dansează! Petrecerile la care nu se dansează ori sunt de rockeri, ori de oameni prea plictisiţi de viaţă. Simte-te bine, nu sta retras într-un colţ! Bine, de obicei alcoolul de ajută să te destinzi, aşa că dacă ai nevoie de curaj, mai întâi bea ceva şi apoi bagă nişte dans. Nu o să te judece nimeni că te mişcai ca un peşte pe uscat pe ringul de dans, nu cred că ai dansat printre oameni pro la dans şi se vor opri din băut şi distrat doar să te critice pe tine.
Încearcă să faci chestii pe care să nu le regreţi mai târziu, dar dacă tot le faci, gândeşte-te că poate, ai făcut-o cu un motiv. Bine, atunci îţi circula alcoolu’ prin sânge şi el făcea legea, dar de obicei când suntem ameţiţi spre beţi, facem chestiile pe care nu avem curajul să le facem când suntem treji. Deci, măcar atunci să fim bravi!
Socializează! Dacă nici aici nu faci asta, atunci când? Fă-ţi prieteni noi, vorbeşte cu prietenii tăi, fă poze, râzi, relaxează-te, simte-te bine! În fond, doar de asta ai venit, nu?
Cred că am zis tot ce era de zis. Dacă mai e ceva de adăugat, spune-ţi!
