nu mă băgaţi în seamă. uite, pisici!

Săptămânile trecute mi-am luat de la bibliotecă următoarele cărţi:

• 12 luni, de Biba Merlo – o carte incredibil de stupidă, e vorba despre o femeie-curvă sau mai multe femei-curve, care schimbă în 12 luni 12 bărbaţi şi îi asociază cu 12 vinuri. Indubitabil.
• Colorado kid, de Stephen King – nu pot să spun că a fost cea mai uber carte a lui, dar a fost drăguţă, şi, sincer, mă bucur că nu a rezolvat misterul, pentru că altfel cartea ar fi fost… fadă.
• Zânele punkiste din New York, de Martin Millar – a fost chiar amuzantă, singurul punct în minus al cărţii a fost că autorul s-a băgat pe mult prea multe planuri, şi mi s-a părut că nu a deţinut controlul asupra tuturor, dar o poveste cu zâne beţive bătuoare de whiskey care fac pariuri a fost comestibilă în sensul că a fost uşor de citit!

Zilele astea m-am uitat la o grămadă de filme (zic o grămadă pentru că nu obişnuiesc să mă uit, prefer serialele), cum ar fi:

• Mr. Nobody – mi-a făcut creierul praf, mi-a dat de gândit, m-a făcut paranoică, DAAAR Jared Leto joacă foarte bine, şi povestea e drăguţă, aproape lacrimogenă.
• The silence of the lambs – mi-am dat seama că, oricât de bătrân ar fi Anthony Hopkins, el joacă genial, şi că se menţine, din moment ce şi acum arată la fel de bine ca acum 20 de ani. Mbine, plus minus câteva riduri, dar mnoh!
• The godfather – auzisem numai lucruri bune despre el, dar sincer, m-a cam plictisit. Mda, interesant şi vai vai vai modul în care the godfather îşi protejează familia şi toate cele, dar… ah, a fost ok filmu, dar nu a fost pe gustul meu.
• V for Vendetta – AAAAAARGH!!! Aici nu mai zic nimic! Filmul a fost bestial!
• The incredibles – mi-a plăcut tare mult (am văzut postarea Andreei şi m-am gândit că o să fie un desen drăguţ) şi la un moment dat chiar m-am enervat pe pokemonaşul ăla mic cu uber-puteri

Azi am fost iar la bibliotecă, pentru că trebuia să returnez cărţile, şi am mai luat:

• Dialoguri, de Platon. Nu din propria-mi plăcere şi pentru că mă cred uber inteligentă, ci pentru că trebuie să o citesc până săptămâna viitoare, când voi participa la o adunare a uber-geniilor, şi, din câte am auzit, e invitat Andrei Pleşu.
• Iarna vrajbei noastre, de John Steinbeck – pentru că bibliotecara nu apărea, aşa că am aruncat o privire printre rafturi şi am ochit-o pe asta, plus că avea un review drăguţ pe spate.

Also, mi-am cumpărat Sociologia generală, dar cartea asta nu vă interesează pe voi, ci pe mine, aşa că nu mai aberez şi de asta. Acum, dacă îmi permiteţi, o să mă bag iar la seriale, citit, tehnored, blablablaaaaaah. Oh, săptămâna asta trebuie să merg la el shopping de primăvară, wish me luck! (mbine, nu o să fie ca în poza de mai jos, dar mneeh!)

În drumul meu spre Romană am văzut vreo 5-6 reclame d’astea. Impozitele îţi întorc spatele când faci afaceri cu nu ştiu ce bancă. Doar că ei trebuie să îţi demonstreze că impozitele îţi vor întoarce spatele! Dar cum?! Ei bine, din impozite, devin ETIZOPMI, de te cruceşti acolo citind şi încercând să înţelegi ceva.

Ca o business woman ce sunt, mi se pare o reclamă incredibil de stupidă, care nu numai că NU ATRAGE, da’ te şi doare capul când încerci să înţelegi reclama. Care e publicul ţintă? Ăia care citesc de-a-ndoaselea? Atunci, prietene, ai făcut foarte bine, publicul ţintă e benga!

Nu ştiu, o idee mai bună cu scrisul invers, ar fi dacă s-ar promova un sejur la mare, dar să fie scrisul cu susul în jos, adică doar dacă eşti cu capu’ în jos să vezi mesajul. Adică —ţinta ar fi adolescenţii. Dar aşa, nu promovezi nişte impozite de-a-ndoaselea pentru nişte oameni de 30-40-50 de ani, care au datorii la bancă. Li se floşcăie de o reclamă întoarsă cu spatele pe care nu o înţeleg.

Părerea mea.

Apoi boul ăla limbist de Măruţă (da, mă uitam la happy fuckin hour) o întreabă dacă le-a făcut pe copiliţele alea din dragoste. La care proasta răspunde că “DA!”. Deci. Hai să recapitulăm. Te-ai dus la mânăstire ca să nu te împuiezi şi să duci o viaţă fără păcate. Era destul de simplu, nu? Dacă ai încălcat ambele chestii, de ce dracu’ nu te retragi şi nu te mai numeşti măicuţă?!

Nu am de ce să despic rahatu’ în 14, nici măcar nu am ce, sau cu ce argumente LOGICE să mai contribui, din moment ce asta e un rahat de ştire. E un rahat de eveniment care se discută de 25 de minute! În alea 25 de minute se puteau discuta chestii mai inteligente, zic eu. Dar ar fi avut rating? Hmm. NU! De ce să nu băgăm o măicuţă curvă handicapată şi  proastă pe post, când nouă ne vin bănişorii?!

Chiar dacă mă uit rar la TV, atunci când mă uit mi se face scârbă şi îmi vine să îi împuşc pe toţi în genunchi.

E destul de ciudat şi unii ar cataloga chestia asta drept “forever alone : lvl infinite” atunci când bag şi eu o întrebare d’asta mai răsărită pe facebook, gen unde faceţi revelionul, sau, mă rog, orice întrebare aş pune, şi nu îşi găseşte nimeni timpul şi neuronul necesar să răspundă la întrebare. Mă simt cam aiurea, ceea ce mă face să şterg post-ul. Dar heei, vine 2012!

Până la urmă, anul ăsta nu a fost rău deloc! Am fost în Olanda, unde am cunoscut nişte oameni super terminaţi, deşi în momentul ăla m-am simţit aiurea că nu puteam să mă integrez (nici acum nu ştiu dacă aş fi în stare să mă integrez, dar având în vedere că ei se împrieteneau cu orice băutor, acum aş face un piiiic faţă), acum nu aş mai avea nicio panică. …Ce am mai făcut? Am fost surprinşi (eu şi Ionie) în Herăstrău de un fotograf, care ne-a rugat să îl lăsăm să ne facă nişte poze (poze pe care nici acum nu le-am primit şi nici nu am mai auzit de el), în ultima parte a anului (noiembrie – decembrie) am descoperit 9gag şi mi-am mâncat viaţa şi mi-am vândut sufletul,  mama era să îmi dea cu un borcan de zahăr în cap în timp ce vorbeam de Jagermeister, am fost la bon jovică, scorpions şi judas fuckin priest, am făcut câteva sleepovers drăguţe şi reuşite, am visat mai mult, am citit ceva mai mult (not enough, plănuiesc pentru la anu’ 100 de cărţi, anul ăsta am doar jumate plusminusinfinit 10-13), ăăăh, atât, am pierdut fraza într-un mod absurd. Ah, să nu uit de cel mai random post (i guess). Am avut o zi de naştere petrecută într-un mod destul de aiurea, mbine, luna noiembrie a fost destul de foarte naşpa, dar am reuşit să trec peste – sau nu -, a venit decembrie cu concertul TROOPER, realizări şi minciuni, crăciunul care nu a fost foarte crăciun, am reuşit să gafez iar, am primit nişte cadouri de crăciun absolutamente adorabile (mixtapes, ceai genial, parfumuri, eşarfe şi alte nebunii), şiii atât.

Ah, am uitat de liceu. Deşi clasa a 10a am terminat-o destul de aiurea, atât în ceea ce priveşte notele, cât şi relaţia cu colegii, clasa a 11a am început-o lejer, cu mai mult stres (lejer cu stres, mda), dar am reuşit performanţa de a mă înţelege iar ok cu colegii mei, şi mi-am dat seama că that bitchy bitch de anul trecut nu eram eu, iar acum sunt eu şi totul e ok. Ce să mai zic? Aştept majoratele!

Wishlist?

Vreau să intru în 2012 veselă, nu mai am chef de certuri şi drame ieftine, vreau să văd doar partea frumoasă (mâinile în aer care încă fumează), anul ăsta vreau să cunosc mai mulţi oameni de treabă care ascultă muzică bună şi cu care pot purta o discuţie, vreau să merg la concerte, să iubesc şi să fiu iubită (the cheesy part is over), şi să merg la mareeee. Oh, şi vreau să mai descopăr cel puţin o trupă şmecheră. Şi să citesc mai mult. Să visez şi să merg la teatru. Să fiu cel puţin la fel de awesome ca Barney Stinson. Oh, şi să am mai mult curaj.

am încercat să scriu despre toaaată nebunia asta, despre cum a început, dar mă tem că va rămâne pentru totdeauna o pagină în word, de abia începută, care nu îşi va găsi sfârşitul prea curând. e nebunie şi se schimbă rolurile într-o veselie, suntem ignoranţi şi iubidubi, suntem nervoşi şi sinceri, şi orice lucru + opusul lui.

aşa că, dacă mai ai ceva de adăugat…