gandeste-te la mucul de tigara

putin haos si putin frig, rochita noua si bomboane bune pe care nu le-am mancat eu. dar am avut placerea sa iau bomboane bune pentru ca ma gandeam ca alt stomac se va bucura de ele si nu al meu, care era cam in chinuri de cateva zile si incerca sa ma avertizeze. ziua a trecut rapid, putin frustrant, ce-i drept, cu o mica paranoia inlaturata de hmmm… nu stiu. nu stiu ce-i cu atmosfera asta atat de incordata cand vreau sa iti zic ceva. makes me wonder. alcohole si mi-am zis “ok, e totul chill”. dar mintea mea nu, a obosit intr-o secunda atat de tare, incat din prima ora o luase razna. “tot ce iti doresti” si “stii ce imi doresc” impreuna, iar eu nu am nicio logica. presupun ca betia a fost doar o mica intrerupere din lasitate, si am putut sa fac ceea ce am vrut, nu neaparat ceea ce imi doream. in sensul ca voiam, nu ma asteptam sa se intample, dar nu voiam sa se termine. si nu stiu daca e o chestie buna sau rea, sau nu stiu cum, cert e ca imi reluasem vechile obiceiuri si nu aveam nicio panica de respingere si nicio mustrare de constiinta si stiu ca nu a fost o chestie random, pe care ai putea sa o faci cu oricine. stiu asta. si am si simtit-o. sunt mai mult ca sigura ca si tu ai simtit-o. aceeasi chestie, neschimbata, since 27th of January 2010.

acum imi dau seama unde greseam si cu ce greseam. cel mai aiurea e ca, nu pot sa iti demonstrez asta, pentru ca sunt niste frustrari la mijloc, si mereu ajungem sa ne intepam, de zici ca jucam un meci pe viata si pe moarte, chiar daca, initial, voiam sa iti povestesc cum am ras ca o dementa la 7 dimineata de la aviatorilor la liceu, amintindu-mi faze random, sau pur si simplu, uitandu-ma la autobuze.